EpilogFluturii toamnei se invart in cercuri concentrice peste dezolantul oras gri. Nici urma de zambete, nici urma de speranta. Si merg…merg spre nicaieri, cu gandul ca as fi putut sa o indrept spre calea pe care, pana la urma, amandoi o doream. Ea a fost un inger. Un inger cazut din rai, un inger alungat tocmai pentru ca puritatea ei era nefireasca. De ce? Pentru ca te facea sa’I saruti fiecare pistrui, pentru ca ochii ei ascundeau atata durere care putea fi reprimata, dar nu si distrusa… Ploaia cade incet peste un mormant mic si nebagat in seama. Insa in fiecare zi ma duc si o vizitez…Si ii povestesc despre nunta noastra c
Haide sa cadem in GolNota: actiunea se petrece la 5 ani dupa despartirea lorPetalele toamnei formau un vartej fascinant. “Unde’I dorinta de alta data?...” se intreba, in timp ce mergea spre necunoscut. Oameni goi. Oameni absurzi, oameni galagiosi, oameni imputiti. Impuritatile vietii sunt uneori sordide…Si el o stia atat, dar atat de bine. Mergea spre’un bar sa isi inece amarul in ganduri inutile si doze de alcool. Stia ce’I aia salvarea, dar prefera sa isi gaseasca un refugiu. Caci nu de refugii avem mereu nevoie, de universul acela alternativ in care raul se transforma intr’un bine imbibat in iad? Se aseza pe scaun si c
RadaciniStateam. Stateam si priveam stupefiata cum isi taia radacinile. “Nu!”, striga, “Nu mai vreau sa te vad, nu mai vreau sa te simt, piei, Drace, piei de sub pielea mea stravezie, ca te vad si ma’nfiori ca o noapte rece de noiembrie!”.Sangera sub o cuvertura de flori mucegaite, si apa ce’I iesea din ochi se scurgea spre nucii batrani din curtea amintirilor lor…Ei au fost, dar nu vor mai fi…Acum e doar ea, si incearca sa fuga…Ma aplec spre ea si incerc sa’I vorbesc. “Scumpa mea, copil absurd ce nu stie ce’I un zambet din flori, nu te mai taia in bucatele de indiferenta!”. Bocetul
Impuls partea a IVaPartea a IVa: Sentimentalisme si acidDa, Dumnezeu e in criza. La fel ca mine. La fel ca blestematii astia de pistrui care nu mi se duc, pentru ca vrea Tudor sa ii numere. Vrea doar cand e ferict. Am observat asta la el…cand e binedispus, e capabil sa’mi exploreze tot corpul si tot subconstientul. Cand se simte amenintat, Doamne fereste sa se apropie de mine si sa’si dea seama care e problema.I’as spune eu care e problema. Problema e ca ma joc de’a v’ati ascunselea cu mine insami. Mi’e frica de mine, si cand spun frica, ma refer la teama, repulsie, fobie. Sunt imposibila, si cu aceasta imposibilitate pe
Scriu de-mi placeScriu de-mi placeScriu de-mi place. Oglinda unui suflet, ştii, nu e decât un cuvânt scrijelit cu un stilou din clasa a doua. Am crezut că peste romane si câte-o epopee voi găsi adevărul. Ce-am găsit? Doar fragmente de gânduri, frumos colorate, uneori neterminate...uneori uscate, uneori verzi, uneori aroma unor ochi pe care încerci să-i uiţi.Scriu de vreau. Am putere, dar tu ştiai deja asta. Am putere-asupra tuturor nimicurilor pe care tu le deţii, şi nu mi se cuvine nici mai mult nici mai putţn decât un tot absolut. Un tot să-l ai şi tu, un tot
S c r i s o a r eUn Te Iubesc N’ar Fi De Ajuns Sunt O Melodie Pe Care O Canti La Chitara Si Ai Compus’o La Rasaritul Nostru Pana Sa Te Cunosc Eram Moarta Dulcegarii Clisee Dar Pana La Urma Adevaruri Insa O Privire Ar Fi De Ajuns Ca Sa Vezi Prin Sufletul Meu Iarna Emotionala Du’ne Departe De Lumea Asta Pata Mea De Culoare Din Universul Meu Prafuit… Te Iubesc N’ar Fi De Ajuns…
Fata cu lacrimi de cearaFata plange zambind. Mazgaleste o idee de viata si se arunca in ipoteze despre cum ar putea ea sa iubeasca iubirea. Filosofeaza pana la absurd, dar oricum, nimeni nu o asculta. Toti trec grabiti pe langa ea.Si s’a trezit din visele ei erotice cu personaje create de mintea ei, pe care, conform statisticilor, o foloseste doar 5 %. Si se inghesuie intr’un autobuz jegos, si pleaca spre…numai ea stie unde. Si zambeste plangand. Ninge. Isi lasa toti porii sa respire aerul rece de decembrie. Dar ceva lipseste…Fata fumeaza la colt de strada. Cu omniprezenta tigara in mana, fuge printre chipuri familiare, dar atat de instrainat
Insomnie infinita...Numar stele. Anxietate. Arunc ceasul de pamant, merge prea repede. Imi rapeste noaptea. Tigara nu se mai termina. Framantari. Privesc in gol, contemplez tacerea, dar refuz sa ma invelesc in ea. Sonate de toamna...Numar norii. Dezamagire. Agitatie in acest calm absurd. Cavitati umplute cu tot ce ma tradeaza...ochi goi. Apatie coplesitoare.Numar stropii de ploaie. Intunericul devine tot mai violent. Resemnare. Carti mestecate aruncate pe geam. Prea mult...Numar punctele ce compun vidul. Ascult vuietul orasului, linistea mormantala a padurii. Obloane trase, oameni fara griji. Timp de relaxare. Timp de vis. Nu pentru mine.Numar crapaturi
MiniaturiMiniaturi-inspirat de "Ma numesc Rosu"-Mă gandeam să conturezMiniaturaScăldată-n negre zăriCu luni şi sori obtuziŞi-o căldurăŞi-o plajă, evident şi-oMareŞi-o regăsire…Cum să nu cred în tineCând mă lepezi de…Haine şi complexeMinciuni şi gratuităţiŞi mă dezvăluiVie!Fragedă!Balada mării noastreBalada lunii Portocalii
RaportSă pot. Să sper. Să ştiu.Să-ncurc. Să râd. Să neg.PortocaleOchi verziCorbi şi bufniţe-n noaptea-albastrăEden şi paşi în reluareNiciodată nu ştii ce te-aşteaptăÎn colţul minţii taleAşa-zisăPsihedelicăÎncet pot.Încet sper.Încet ştiu.Şi-ncurcată-s În repetiţiiBis!Şi noaptea-i a meaŞi ziua-i a taŞi lumea-i a noastrăŞi totul se terminăUnde încep euCu tine-n braţeCu lacrimi în ochiCu iubire mov.N-am ui
Tipat TacutŢipăt tăcutMoartea nu m-aşteaptăDupă colţMai degrabă dizolvăSenzaţiiPentru scuze plauzibile"Vreau să mor!,Ţipa moarteaÎntr-un schimb de RepliciŞi FluideCa-n cimitirul viselorNoastre
Si gigantul cer e mov...Şi gigantul cer e mov…Cuprinşi de teamă, prin suspine-şiSpun poveştile poluateSperândCă mâine-i doar impresiaZilelor de foc…plouateLuna n-are stare-n cerulMov şi-acoperit de-abisuriPlângemÎn reprise terneLumea moare rânduri…rânduri.
Sta.sh
!
