Inevitabilul in pasi incetiŞi ce contează. Un zâmbet în plus, o complezenţă gratuită, o răutate bonusOarbă să fiu să nu iubescMut să fii să nu-mi răspunziNebunia nu e un tratat de filosofie-e doar numele meu...Şi te privesc cum dormiÎncetLittle by little, ştiiŞi cadCadCadŞi mă ridic plină de prafCu lacrimi şterse, cu-o grimasă sumarăŞi mă şterg de pe faţa pămaântului tăuCa să-mi pot iubiMai multMai timidIubirea interzisăIubirea complicatăRetorica nu e necesară
A Doua zi dupa CraciunA doua zi după Crăciun Ninge peste orgoliul meu, pe măsură ce mă las în voia aberaţiilor numite generic sentimente. Cât de puternic poate fi imboldul de a pune stăpânire pe o persoană. Dar ea? Ea nu e naivă doar disimulează Întunericul pare şi mai negru pe măsură ce se depărtează, numărând dalele de ciment de pe strada mea. Şi mă provoc pe mine însumi, întrebându-mă "Ultimul Crăciun?" Cu ea, fără ea, simptomele tot aceleaşi rămân: dezgust, silă şi gre
O promisiuneO promisiunearuncatăpeste timpuri gridin timbre de aluminiuO promisiunescăpată printre dinţipromiscuă si ternăminciună albăO promisiuneColorată-n movuriCerută-n ceruriDizolvată-n ochiIubită-n garsoniereMi-o amintesc şi-acum...E amintirea vocii tale.