De'a V'ati AscunseleaIndiferenta'I cea mai grea. Prostia e cea mai ilara. Insa orgoliul, orgoliul este o mandrie neo-narcisista care nu'si are locul.In nenumaratele mele calatorii cu trenul, stateam si ma gandeam la cat de pueril este acest joc, la faptul ca ne respingem inutil de cei pe care ii iubim ca sa ce?Va zic eu de ce ce'ar fi dragostea fara suferinta, dar in acelasi timp trebuie luat in considerare faptul ca misteriosul baiat din viata tuturor fetelor este mai parsiv ca o pisica. Azi da, maine nu, poimaine unde esti?Si uite'asa, un passive aggressive continuu. Pentru ce, dragii mei cititori, pentru ce sa te complici atat cand rezolv
Vise Aburinde Partea IIDraga mea Mara, Sunt un om distrus. Te vreau mai mult ca oricand. Merg pe strada si vad in zapada pasii tai. Ajung acasa si imi imaginez dialoguri infinite cu tine. Mandria vietii! Cacat. O bag in masa, ca eu nu mai pot asa. Da, a fost un moment de usurare, gustul piscator si stimulant al libertatii, dar am realizat ca involuntar faceam comparatii si stateam ascultand cateo copila cum povestea despre scoala, blugi noi, prietena ei cea mai buna si diete. Tu nu esti asa. Tu Tu ma faceai sa visez. Da! Iti aduci aminte inceputul iernii? Stateam in poala ta cu orele, imi faceai in par, ma transpuneai intro lume numai a noast
Vis Recurent IPARTEA ICateodata mie greu sa tin sirul zilelor. Toate se dilata si se impart in secvente desprinse din visele subconstientului meu, sau cel putin asa am impresia. Stau, citesc, beau cate un litru de ceai si stau si ma intreb ce lipseste.Imi lipseste zambetul tau. Imi lipseste atat de mult, incat innebunesc cand ma gandesc la buzele tale carnoase, rosii, mereu zambitoare.Imi lipseste trupul tau gol, acoperit de sudoare. Imi amintesc si acum cand stateai in lumina primelor raze care se rasfrangeau din zari albe siti priveam goliciunea sublima. Nu era nimic vulgar in ea, nimic repulsiv, era doar frumusete pura, candoare si per
Scurt Tratat despre Mine IScurt tratat despre mine Partea I- Introducere intr'o non-viataMi'e greu sa incep sa povestesc ce s'a intamplat. Mi se pare inutil sa dezgrop mortii acum, dar psihologul meu(da, merg la psiholog, cica am o nevroza, ce dracu o fi aia, nu stiu) mi'a recomandat o terapie prin scris. Scrisul se presupune ca elibereaza, dar eu nu sunt buna la cuvinte. N'am scris in viata mea, urasc sa tastez mesaje, sa scriu scrisori, sa compun cate'un eseu. La scoala am avut intotdeauna note mari la compuneri, asta pentru ca erau atipice. Erau scrise intr'un mare sictir, si experimentam cu vorbele pana ii ameteam pana si pe profi. "Copil deosebit, copil speci
Ochii Diavolului partea IPartea ISe lumina afara. Zarile se transformau din negre in albastrui, si iti dadea acea senzatie, unica, de dimineata rece. Statusem treaza toata noaptea, intro stare de semi-constienta, intrebanduma daca dorm sau nu. Presupun ca dormeam, pentru ca te vedeam in oglinda, pe taburet, zambindumi Sau oi fi fost acolo, deja nu mai stiu.Mam trezit brusc, dupa un somn chinuit de multe vise si naluci. Primul meu gand a fost sa te sun, dar mam trezit cu tine in fata portii, asteptand cuminte ca eu sami deschid ochii si sa iti zaresc cearcanele vinetii. -Tudor -Nu pot. -Ce nu poti? -Nu pot.
Vis Recurent IIIPARTEA A IIIAIeri seara neam intalnit. Am dat, literalmente, unul in altul. El se grabea la intalnire cu prietena lui, eu mergeam pur si simplu fara scop si fara tinta pe strada. Cu greu ma mobilizasem sa ies la plimbare, insa am facuto. Si acel ceva nea adus, din nou, impreuna.Se schimbase. Era mult mai inalt decat mil aduceam eu aminte. Parul ii crescuse, insa fata I se uscase, slabise mult. O clipa mia fost si teama, ma gandeam la droguri, la cancer, la toate cele, naveam de unde sa stiu ca lumea lui este doar un paravan frumos pictat.Am luato spre cafeneaua noastra preferata. El a comandat u
O Mare de DragosteZburai cu mine prin nopti reci de vara, in care ne tineam cald doar cu pielea si Doamne, ce piele aurie, fina si si de ce trebuie sa ma explic, cand pot sa iti arat?Pot, stiu asta, pot sa iti arat ca nu numai pescarusii isi gasesc apartenenta, ca nu doar valurile sunt rebele, ca nu e necesar sa treaca mii de ani se transforme totul in nisip cald si umed Mam gandit la tine aseara. Mam gandit la ce frumos iti picurau stropii de apa sarata pe obrajii tai de piersica, la fel ca atunci cand plangi Nu e nicio diferenta intre o lacrima si o picatura din mare, stiai asta? Nu, nu stiai, pentru ca numai eu iti gust l
Vis Recurent IIPARTEA A IIANe invartim cu totii in cercuri concentrice si niciodata nu indraznim sa trecem de granitele lor. Stupiditatea noastra se scaldan mediocritate si, sincer sa fiu, nu vad nicio evadare.A ajuns sa numi mai pese. Stii cand e atunci cand un lucru te apasa atat de mult incat ajungi sal ignori, saI cunosti existenta, da, insa sal ignori?Tu esti un paradox. Sa spun ca esti o constanta in viata mea ar fi prea mult, sa spun ca nu esti parte din viata mea ar fi absurd. Cum sa nu fii parte, cand fac dragoste cu o alta gandinduma la tine?Si stii ce e cel mai curios? Ca uneori nuti simt lipsa de
GrotescDaca as putea pentru o secunda sa iti ating pielea de cristal, as fi cel mai fericit om din lume din lumea ta. Sunt agatat intrun labirint de panze de paianjen, pe care ti le creezi fara niciun temei. De ce vrei sa te departezi, de ce nu dai vreun semn ca ai trai alaturi de mine ce am putea numi viata?Si imi inec amarul in monologuri fara suflare, caci suflarea iti apartine tie, si no impartasesti, asa cum nu impartasesti nici notiunea de existenta, ca doar tu esti sus, iar eu sunt mic, eu ma cobor la conditia de a exista, sunt umil si prost, sunt naiv si fara rost.Insa tu nu stii ceva. Naiva esti tu, draga mea, in toata
Undeva, OriundeDaca ar fi sa se ia dupa el, s'ar simti total nesigura pe ea si pe sentimentele ei. Alexis este ca o umbra, ca o muza care salasluieste in mintea unui scriitor doar o clipa, cat sa isi defuleze subconstientul, apoi paleste, pentru a nu mai fi gasita, ca doar ce'I prea mult strica. *** Flori de mai o cuprindeau si o inveseleau, ea insasi fiind o mica floare. Astepta cu rabdare un semn de la el. Si el nu a intarziat sa apara. S'au izbit unul in altul la Universitate. Din greseala. Amandoi mergeau ganditori in directii diferite, si Alexis a prins'o de mana si a tras'o spre el. Olivia, emotiva si timida in fata lui, supusa ca de o maicuta m
EcouriAici, acum, pixul zgarie hartia Suspin adanc, prinsan mrejele Ecourilor unei alte vieti Am fost eu oare? Vom fi noi apoi? Mai exist? Mai vrei? Siun nou curent ma ia pe sus Din mrejele ecourilor surde Si totusi Mersul inainte se invata? Daca da, iama de mana Si sasurzim vocile himerelor
Matinal07:00-Mam sculat.08:00-Imi beam cafeaua in timp ce iti admiram goliciunea08:30-Mam dus sa cumpar tigari.08:45-Tiam cumparat un Snickers.10:14-Teai trezit.10:30-Mam reindragostit.***Stiu ca nu sunt bun la scris poezii. Nici macar la compus scrisori. Doar ca vreau sati las biletul asta, pentru cand te trezesti. Acum e ora 10 si ma duc dupa apa. Sper sa nu te trezesti inainte sa vin inapoi. Ochii tai de marmura-visul meu de vara, Intrun ciclu continuu de zboruri esuate Dar asta nu inseamna oare ca noi, Tu si eu, Stam peun acoperis de catifea ***Arunca hartia.
Expectativa Foite. Ca un timbru. Zaceai pe jos si delirai despre cum te sec de energie. Schizofrenica din mine vorbea singura in balti de saliva. Furnicile te calcau pe picior. Metafore revelatorii mentineau misterul invaluit in cunoasterea luciferica. * Tu chiar esti obsedata. Pufneam si dadeam mai departe. Fascinatia mea neingradita pentru universul tau te departa tot mai tare. Fireste., imi spuneam cu un sictir nemarginit. Te uram pentru ignoranta ta, care, pe cat era mai mare, pe atat ma facea sa te iubesc mai mult. Si cica tu vroiai o viata normala si, fireste, fugeai. Intorceai spatele mizeriei pe care o rep
Scrisoare ICand am inceput prima data sati scriu, nu miam dat seama de amploarea ce avea sa o capete gestul meu. Mam gandit ah, e doar un gand, doar un fragment din ideile mele oricum haotice. Dar de la asta pana sa ajung la a iti vizualiza mana pe pixul albastru pe care ti lam cumparat de ziua ta Dormeai asa frumos cand mam trezit sa fac cafeaua, si nici nu mam incumetat sati sarut ochii care tremurau intrun vis absurd matinal. Ai venit in bucatarie, in furoul tau alb, prin care se vedeau sanii tai perfect rotunzi, si ghiceam formele coapselor printre care ma strecurasem de atatea ori,
NimicnicieEa sta. Sta, sta, sta, contempland cele doua sute de momente in care sta. Nu sar misca, de ce sa se miste. Nar avea absolut niciun sens ca ea sa se miste in timp ce ceilalti fac acelasi lucru. Oricum e o ameteala generala, ea prefera ei bine, ea prefera amorteala. Natura statica. Ea reprezinta umanitatea statica, sau cel putin asa ii place sa creada. Nu ca ar avea ea multe pareri. Este prototipul omului care isi omoara parerile doar pentru asi curata creierul. De ce, isi spune ea, de ce sa imi umplu capul cu idei care au fost folosite deja? Oricum nu pot contribui cu nimic nou, nu? Asa ca tace, intrun infinit de
Scrisoare Deschisa Am stiut dintotdeauna ca sunt diferita de cei din jur. Niciodata nu am putut spune ca m'am regasit printre cei din jurul meu, sau ca am gasit pe acel cineva care sa ma inteleaga pe deplin sau sa empatizeze fara urma de indoiala cu sentimentele mele. Poate de aceea am avut o adolescenta tulburata, si toate relatiile mele cu persoane de sex opus s'au terminat dezastruos. Sa zicem ca am trecut peste, dar tu, dragul meu cititor, tu nu judeci cand citesti? Tu nu pui automat o eticheta? Mergem pe strada si ne catalogam ca pe oua de la gaini stresate sau crescute cu muzica clasica sau dumnezeu cum s'or mai creste acum. Aia e prost imbracata, al
Oda ImperfectiuniiOda Imperfectiunii Creionand portretul barbatului perfect, am ajuns la concluzia ca tu nu ai fost niciodata prototipul acela, acel care sa'mi zica "da, tu meriti". Si cu toate astea, simt o placere obsesiva de a'ti cauta motivul si esenta. Nu'ti dai seama, dar eu te observ cand dormi, cand mananci, cand tipi la mine. Nu reactionez in niciun fel(si tu'mi reprosezi asta, legand'o de indiferenta) pentru ca n'as avea de ce sa'mi consum energia pretioasa certandu'ma cu tine. Da, poate sunt bufnita atotstiutoare care e omniprezenta, desi nu o vezi. Zbor dintr'un copac in altul, toata viata am fost asa. Relatii peste relatii, toate esuate cu un ne
3 dimineataE ora 3 dimineata Si mi'e dor de tine De parca nici ieri nu era la fel Si totusi sper Ca primavara va veni Odata cu tine Si mi'e sufletul gol Nici nu stii, vezi doar litere N'ai cum sa intelegi Si totusi, mi'e dor de o cafea O cafea tarzie, cu tine La 3 dimineata.
Cenusa VieSuntem stricati si mergem sacadat In mocirla iernii trecute si sordide Si ne'ndreptam cu spatele spre viitor Sa nu vedem Sa nu simtim Atunci ce Dumnezeu mai vrei de la mine Daca tot ce'a fost s'a sters cu'n burete'n otet Ca la scoala primara, iti aduci aminte? Si ai pretentii sa emit o metafora revelatoare Cand tu nu stii sa legi doua cuvinte Si -Olivia? Uu? -Lasa'ma sa scriu. -Iar iti versi nervii pe saracu' laptop. -Mai lasa'ma. -Esti densa azi. -Oi fi, n'oi fi, ce'ti pasa tie? -Na'ti si citeste poezie adevarata, nu cacaturile pe care le scrii tu. -Dar.. -Citeste. Orasul apune, si sub el, si noi
Scurt Tratat despre Mine IIIPartea a III-a: Adio, dar ramai cu mine Am decis sa pun capat calvarului in care ma bagasem singura. Si ce daca, tot ma simteam mai deprimata ca niciodata. Vlad era si el deprimat, de'abia mai zambea cand ma vedea. Si atat ma durea cand vedeam cat de frumos se poarta cu mine Si'a trecut juma' de an, fara intamplari spectaculoase. Mai vorbeam cu Alexis, ma mai tulbura cate un vis cu el, mai tanjeam dupa el, dar invatasem sa tin secret toate astea. Apoi, am plecat la facultate in Bucuresti. Vlad, dupa mine. Caci eu eram iubirea vietii lui, asta sa se stie, eu eram za one. Si merg eu linistita intr'o zi pe strada ca sa dau in Alexis