Drumuri Launtrice Ne transformam in scrum, bate vantul prin cenusa noastra descompusa in particule peste particule si atomi peste atomi ce ma intereseaza, pana la urma, din ce sunt compusa, cand de fapt singurul lucru care ma compune este o speranta care se joaca dea himerele cu mine? A trecut ceva timp de cand am incercat ultima oara sami fac curat in minte, in suflet, in noi Ma poticnesc si alunec pe povarnisuri udate de lacrimi si pamant plin de rame, Doamne, deas avea o lumina mai puternica in fata, sa imi propun sa ajung la ea, caci in momentul de fata viata mea sta suspendata in aer, fara dorinte, fara surprize, fara
Metamorfoza-Nebun esti, nebun vei ramane. Credintele tale absurde! Zeitatile nu se plimba printre noi. Cum sa fac sati explic un lucru: viata ta se topeste in preajma ei, pur si simplu se topeste, nu pufni, stiu cand si cum sa folosesc metafore. De ce tie greu sa iti accepti conditia? Mai degraba sa ii accepti conditia. Ea nu pluteste, pluteste doar in ochii tai. E o murdara, e o pacatoasa, e josnic ceti face. Deschideti ochii! Nu e mai mult decat o mana de om modelata prost! -Nu cred ca mai are rost sati spun ceva mai mult decat sa dispari din fata mea imediat. -Dar tu nu intelegi! De ce te agiti atat! Convinge&
Noaptea'i de VinaMa macina, si ma macina tare. Cerul care ma complexeaza, Tudor, scormonind dupa adevar in pamantul jilav si plin de rame, Mara, care isi neaga conditia de muritoare. Sensul nu exista, exista doar o vaga schema a cum ar trebui sa arate seara asta. Stau si ma gandesc unde se duc toti? Ce se ascunde dincolo de un nas, o gura, doi ochi? Dincolo de privirea care trece prin toti ceilalti, care nu vrea sa spuna nimic, sau poate, poate nu are nimic de zis Luna isi neaga existenta in seara asta. Imi aprind o tigara, satula de toate himerele care nu imi dau pace-din viitor vin trecuturile noastre. Si ma plimb, singura ma plimb pe margin
Praf StraveziuIn negre zari ma indrept si vad lumina omniprezenta din visele mele. Se face zi, ziua noptilor obsesive Crucea e la locul ei, deasupra tuturor, iar tu te intrebi daca are rost sati reinventezi credinta si sa te indrepti spre o meditatie care sa te curete in loc sa ramai impanzit cu regrete si buchete de amintiri, vandute la pachet, digerate mult prea greu de o minte bolnava. Da, bolnava, caci cine altcineva decat mine, decat tine, sa isi doreasca intrun episod de masochism extrem sa isi cresteze senzatiile si sa ajunga sa nu mai vrea nimic-absenta dorintei-. Si in timp ce iti povesteam entuziasmata ca ne putem limita la o mol
Miracol?Paradoxul iernii sta in faptul ca suntem obligati sa fim fericiti in conditiile in care nimanui nu'i place sa se simta mai batran cu un an. Ne fortam limitele pentru a scoate ce e mai bun din noi intr'un anotimp atat de saracacios si de ostil.Iarna inseamna pentru toti pace, liniste sufleteasca si caldura. Dar daca ar fi sa o luam altfel, in ce masura ne lasam pe noi insine sa simtim aceste lucruri; este o chestiune de a vrea, aproape o obligatie pe care si'a pus amprenta divinitatea. Stim ca trebuie, dar nu realizam ca asa ar trebui sa fim tot anul.Simbolul iernii este foarte pregnant si ne apasa pe toti, ajungem intr'o rutina care se re
Great work!