Sta.sh
Fluturii toamnei se invart in cercuri concentrice peste dezolantul oras gri. Nici urma de zambete, nici urma de speranta. Si merg…merg spre nicaieri, cu gandul ca as fi putut sa o indrept spre calea pe care, pana la urma, amandoi o doream.
Ea a fost un inger. Un inger cazut din rai, un inger alungat tocmai pentru ca puritatea ei era nefireasca. De ce? Pentru ca te facea sa’I saruti fiecare pistrui, pentru ca ochii ei ascundeau atata durere care putea fi reprimata, dar nu si distrusa…
Ploaia cade incet peste un mormant mic si nebagat in seama. Insa in fiecare zi ma duc si o vizitez…Si ii povestesc despre nunta noastra celesta, despre cum o sa fie. Va fi acolo si matuca ei, vor fi acolo toate bucuriile translucide pe care nu le’a simtit pe pamant.
Si iata ca iubirea imposibila are un sfarsit. Previzibil sau nu, ma aflu acum singur, trebuind sa’mi inghit mustrarile de constiinta care ma dor, imi irita sufletul, si ma fac sa ma alatur ei. Dar ah, cat de bine stiu ca ea si’ar dori sa raman aici…Sa raman aici, pe pamant, si sa am grija de copilul nostru.
***
Nu’mi spusese ca e insarcinata, si in momentul in care a nascut eu ma imbatam nepasator intr’o bodega. Cand l’am vazut pe Vlad, I’am recunoscut ochii, buzele, si nu m’am putut abtine sa nu’I sarut pistruii. Da, un tata tanar, singur si necunoscator, dar el e lumina ochilor mei. Pentru ca prin el, ea traieste…
***
Fluturii toamnei isi iau un ultim adio asupra puterii Soarelui. Il iau de mana, imi arunc masca de tata fericit si echilibrat si ii soptesc, cu ultimele puteri…”Mara esti tu. Mara sunt eu. Mama ta e aici. Mereu va fi. Si stii ce? Dragostea nu dureaza atata timp incat sa se stinga...”
O iubesc. Si pentru asta ma trezesc fericit in fiecare zi. Am iertat’o. M’a iertat. Si ce e dragostea fara o lacrima veridica…? Ce e dragostea fara un vis de toamna in care frunzele sunt ea si prost raman tot eu…
Adio, Mara…
| Deviant Login | Shop | Join deviantART for FREE  |
Take the Tour  |
Imi place mult
Featured: [link]
Frumos.felicitari...pure feilictari