Vis Recurent IIPARTEA A IIANe invartim cu totii in cercuri concentrice si niciodata nu indraznim sa trecem de granitele lor. Stupiditatea noastra se scaldan mediocritate si, sincer sa fiu, nu vad nicio evadare.A ajuns sa numi mai pese. Stii cand e atunci cand un lucru te apasa atat de mult incat ajungi sal ignori, saI cunosti existenta, da, insa sal ignori?Tu esti un paradox. Sa spun ca esti o constanta in viata mea ar fi prea mult, sa spun ca nu esti parte din viata mea ar fi absurd. Cum sa nu fii parte, cand fac dragoste cu o alta gandinduma la tine?Si stii ce e cel mai curios? Ca uneori nuti simt lipsa de
Vis Recurent IPARTEA ICateodata mie greu sa tin sirul zilelor. Toate se dilata si se impart in secvente desprinse din visele subconstientului meu, sau cel putin asa am impresia. Stau, citesc, beau cate un litru de ceai si stau si ma intreb ce lipseste.Imi lipseste zambetul tau. Imi lipseste atat de mult, incat innebunesc cand ma gandesc la buzele tale carnoase, rosii, mereu zambitoare.Imi lipseste trupul tau gol, acoperit de sudoare. Imi amintesc si acum cand stateai in lumina primelor raze care se rasfrangeau din zari albe siti priveam goliciunea sublima. Nu era nimic vulgar in ea, nimic repulsiv, era doar frumusete pura, candoare si per
Pasii LuiIncerca sa distinga lumina zilei. Totul era incetosat, si silueta lui se revarsa o data cu soarele nebun de iunie. Dar stia ca e doar o himera, el nu avea cum sa fie acolo, plecase de mult spre disperarea ei.Se intreba cum ajunsese pe patul ingrozitor de incomod, in camera cu tot felul de amintiri si urme ale existentei lui. Ceaiul lui, pe jumatate terminat, pe noptiera. Cartea pe care Io daduse cu ceva timp in urma, aruncata pe jos-o intrista mult prea mult ca sa o citeasca. Tanjea dupa o umbra de speranta, insa stia mult prea bine ca visele sunt doar reflexii ale subconstientului, atata tot Rupse o pagina dintrun caiet
Simfonie in NegruAi spus ca nu exista repere. Timpul este doar o definitie a ce vrem noi sa fie, o ingradire a spatiului vital, o presupunere tampa ca ne ducem in aceeasi directie, dar atunci, de ce ma simt atat de departe de tine?Cateodata as vrea sa ma contopesc macar o clipa cu fostul eu, si sa vad prin ochii unui copil fantezist lumea. Poate nu mi sar mai parea ca stereotipul domneste peste o viata haotica, in care tocmai ordinea te scoate din rutina imprevizibilului. As vrea sa stiu ca nu exista ziua de maine, tocmai ca sa pot savura ziua de azi si sa uit de cea de ieri.Si, cel mai mult, imi doresc sa incetez sa sper. Sperantele sunt inutile ca
Povestea...partea a IVaPartea a IVa Trecuse aproape un an de cand nul mai vazusem. Am stat doua luni intrun centru de dezintoxicare, apoi mau mutat intrun spital psihiatric. Viata mea se indrepta spre normalitate. Mergeam la facultate, socializam, beam foarte putin si moralul meu era ridicat. Neam intalnit intamplator, pe strada. Numi mai spunea nimic. Insa el a facut ochii mari, mia zis ca se bucura ca sunt bine, ca aflase secretul meu si mia zis ca ma iertat. Ma intrebat daca am acelasi numar de telefon, sa inrosit, apoi a plecat grabit. A inceput sa ma caute, insa facusem un pact cu mine ca
Povestea...partea a IIIaPartea a IIIaDevenisem dependenta de cocaina si imi petreceam zilele muncind intrun shop ca sami fac rost de droguri. Fumam multa marijuana in compania multor persoane dubioase si faceam sex cu cine apucam, fara sa simt altceva decat placere carnala cauzata de prea mult THC. Noptile le petreceam citind, apoi droganduma, si dormeam pana dupaamiaza. Parintii mei rupsesera contactul cu mine, stiind ca nu au niciun control asupra mea. Uitasem de existenta lui Tudor, desi, uneori, mi se facea dor de buzele lui carnoase si de modul in care ma privea. Insa zilele decurgeau intro dilatare continua, si nu prea aveam tim
♥esti absolut geniala!♥